1. Cu pași înceți spre Tine a venit
Cu lacrimi grele, inima și-a smerit.
N-a spus nimic, dar plânsul ei grăia:
„Primește, Doamne, dragostea mea.”

2. Cu părul ei Ți-a șters picioarele,
Cu dor și frică, și cu lacrime.
În fața Ta s-a frânt și s-a-nchinat,
Și harul Tău, pe veci, iertare i-a dat.

R1: Isuse Sfânt, și eu Te caut de mult,
Cu viața mea, cu tot ce am, Te port în gând.
Primește-mi plânsul, vino Tu în cortul meu,
Pe Tine Te caut, al meu Dumnezeu.

3. O, ce iertare, ce har nemeritat,
Când Tu rostești, ești vindecat.
Ca și femeia, vin cu dor umil:
Doamne, atinge-mă, eliberează-mă
De-al meu păcat.

R2: Nu merit harul, dar tot îl primesc,
În fața crucii iar mă așez.
Isuse, Regele meu, Tu ești tot ce vreau,
Și viața-ntreagă Ție Ți-o dau.